Urmeaza Andrei Traian Vasescu – 16.15% (21 de voturi), Madalina Musca – 15.38% (20 de voturi), Sorin Alin Oprescu – 10,77% (14 voturi), Flavia Valeria Vadim – 10% (13 voturi), Remus Mihai Cernea – 8.46% (11), Mircea Denisa Geoana – 7.69% (10), Andrei Becali -4.62% (6) si Kelemen Dany Hunor – 3.08% (4).

Prezenta la vot a fost de 33.76% (130 dintre cele 385 de persoane cu drept de vot).

 … În lipsa unor stereotipuri bine instituite în imaginarul colectiv, pe care Mircea Geoană să îşi fundamenteze atacurile, victimizarea şi mitul conspiraţiei, folosite de Traian Băsescu vor avea câştig de cauză în faţa sa.

            Demonul Băsescu trebuie transformat în ţap ispăşitor. « Dezbinare, criză şi scandal » sunt cuvintele prin care Geoană îl caracterizează pe preşedintele în exerciţiu. Băsescu a destrămat coaliţia de guvernare, criza este premeditată şi reprezintă „cel mai grav atentat la stabilitatea socială şi economică a României”. Astfel, preşedintele « cinic şi neinteresat de bunul mers al României » a adus haosul.

            În contrast, soluţia salvatoare vine de la Geoană prin unitate : « avem nevoie de o singură Românie şi eu pot să unesc această ţară în jurul unui singur scop. Pot să îi unesc pe români în jurul meu, (…) este nevoie de o personalitate care să-i adune pe români, nu să-i dezbine”. Geoană afirmă că vrea „votul şi încrederea românilor pentru unitate şi un nou proiect naţional”, fiind „singurul capabil să îi aducă pe români împreună”, după 5 ani de scandal, „vrajbă naţională”, „distrugere, răfuială şi război politic”.

            Pentru a-l putea învinge pe Traian Băsescu, atacurile lui Mircea Geoană au nevoie să fie pregătite prin tehnica omului de paie. Cu ajutorul purtătorilor săi de mesaj în campanie, Geoană creează în mentalul colectiv o situaţie ipotetică negativă, atribuită preşedintelui adversar. Sunt cel puţin două planuri în care Geoană foloseşte această tehnică, ambele reprezentând anticipări ale unor situaţii percepute ca negative, în contextul crizei guvernamentale. Un caz este cel în caz în care liderul PSD afirmă că „nu există o soluţie mai paguboasă decât continuarea acestei mascarade”, (…)iar adevăratul plan al lui TB este de a păstra Guvernul Boc până la alegeri”; al doilea caz este ipoteza în care preşedintele nu ar respecta o promisiune, nu s-ar ţine de cuvânt. Construcţia acestor ipoteze are menirea de a-l face pe Traian Băsescu mai vulnerabil în faţa atacurilor candidatului social-democrat.

            Strategia de campanie a lui Mircea Geoană are câteva dimensiuni moderne, unice în această campanie, pe care ceilalţi candidaţi nu le pot utiliza. Fără a fi cele mai productive în privinţa capitalului electoral, ele pot aduce voturi care s-ar putea dovedi decisive într-o luptă strânsă. (Va urma)

                            c­_andrei1010@yahoo.com

 Campania electorală duce lipsă de soluţii pentru problemele studenţilor. Prea preocupaţi să fie în concordanţă cu prezidenţiabilii pe care îi reprezintă şi prea comozi pentru a elabora o strategie centrată pe interesele, grijile şi aşteptările colegilor pe ale căror voturi mizează, majoritatea candidaţilor nu au în programele politice prevederi referitoare în particular la studenţii de la Ştiinţe Politice.

Cine este studentul la Ştiinţe Politice de astăzi? Aceasta este întrebarea la care Mădălina Muscă, candidata din rândul studenţilor, a dorit să răspundă într-o cercetare sociologică realizată anul trecut. Concluziile studiului, completate cu date recente, se regăsesc în programul politic al candidatei şi au în vedere nemulţumirea faţă de anumite practici instituţionalizate în facultatea noastră: modul de funcţionare a cantinei, cantitatea redusă de informaţii oferite de site-ul facultăţii si de secretariat, bursele pentru studenţi, situaţia bibliotecii. Argumentând că aceasta nu intră în atribuţiile constituţionale ale preşedintelui, Mădălina Muscă nu pretinde că va rezolva direct aceste probleme, dar promite că va « identifica soluţii la nivel macro, întâlnite în toate universităţile ».

Domnişoara Muscă propune « reintroducerea locurilor pentru reprezentanţii studenţilor în Senatul universităţilor, ba chiar mai mult, creşterea numărului de locuri acordate studenţilor astfel încât ei să reprezinte 50 % din totalul membrilor Senatului. Practic, pentru a adopta o decizie, conducerea unei universităţi va avea nevoie de sprijinul a cel puţin unuia dintre reprezentanţii studenţilor şi invers, studenţii vor avea nevoie de susţinerea a cel puţin unuia dintre reprezentanţii conducerii. Se obţine astfel un sistem în care negocierea şi cooperarea vor fi esenţiale, nici una dintre părţi neputând lua decizii ce ar afecta interesele celeilalte”.

Pentru că iese din sfera atribuţiilor prezidenţiale, modul în care se pot soluţiona problemele punctuale enumerate mai sus rămâne la statutul de sugestie, după cum declară Mădălina Muscă. 

                                c­_andrei1010@yahoo.com

            De obicei partidele îşi desemnează preşedinţii pentru a candida. De ce sunteţi dvs. propunerea UDMR şi nu domnul Marko Bela ?

Consider că domnul Marko Bela este un om de mare valoare. Nu ne putem compara în termeni de experienţă, dar UDMR a preferat un om care este pregătit foarte bine cu privire la acţiunea pe care o poate avea ca preşedinte, spre deosebire de domnul Bela, care are o experienţă mai practică. Consider că sunt o schimbare, pentru că voi încerca să văd în cazul problemelor care au fost tratate dacă s-a luat decizia care trebuia, respectiv dacă e nevoie de o nouă decizie. Cred că am fost ales pentru viziunea mea în privinţa restructurării şi a SNSPA şi a României.

Înţeleg că vă recomandă viziunea proapătă pe care o aveţi. Totuşi, pentru electoratul din România, experienţa unui politician este foarte importantă. Vă rog să enumeraţi trei realizări ale dvs. de până acum, pentru binele public.

Nu îmi place să mă dau mare. Totuşi, aş dori să fac referire la ceea ce am făcut în cadrul acestei ţări, la faptul că am participat la foarte multe dintre negocierile UDMR-ului cu celelalte partide. Sunt foarte bine informat cu privire la situaţia actuală, la legătura dintre aceste partide şi nu sunt lipsit de experienţă. Am spus doar că este o mică diferenţă de experienţă întremine şi Marko Bela. Desigur, oamenii caută un om cu experienţă. Sunt acel om cu experienţă, datorită faptului că sunt foare bine pregătit. Ar fi grosolan din partea mea să vă enumer trei realizări, dar vă pot spune că am fost un membru foarte activ al partidului. Merit să fiu votat pentru că îmi cunosc obiectivele foarte bine şi nu vreau, precum alţi candidaţi, doar să impresionez şi să sensibilizez oamenii. Apelez la raţiunea şi corectitudinea lor cu privire la criteriile pe care îşi bazează votul.

Aş vrea să atingem o dimensuine mai concretă a programului dvs. Ce le promiteţi electorilor pentru următorii cinci ani ?

Pentru că dvs. sunteţi de la o publicaţie studenţească, o să vă răspund referitor la problemele pe care le-am identificat şi pe care vreau să le tratez referitor la studenţi. Din studiul efectuat de echipa mea reiese că o mare parte a studenţilor de la SNSPA îşi doresc să aibă un cuvânt de spus în deciziile pe care universitatea le ia, pentru că acestea ne afectează pe fiecare. Îmi doresc un parteneriat între conducerea SNSPA şi studenţi, care să fie reprezentaţi de preşedintele lor în toate problemele. Mai concret, voi acţiona în privinţa site-ului, care este o sursă bună de informare şi la îndemâna oricui. Pentru un student este dificil să vină întotdeauna la facultate pentru a vedea ce este afişat.

Dvs. aţi declarat că vreţi să aplicaţi modelul descentralizării teritoriale a României la nivelul reprezentării studenţilor din SNSPA. Această idee este de valabilitate ?

În condiţiile actuale, există nu o descentralizare, ci o centralizare a României. Să presupunem că avem o regiune foarte dezvoltată economic din punctul de vedere al agriculturii. Vom analiza care sunt nevoile statului de la această branşă, din această regiune. Dar sunt şi regiuni care au mai întâi nevoie de noi. Trebuie să investim în regiunile mai puţin dezvoltate, ca apoi să fim prosperi în toată România, nu numai în capitală şi în unele mari oraşe.

Aş vrea să ne întoarcem la problemele studenţilor, colegii noştri. Problema cantinei este prezentă în majoritatea programelor politice ale celorlalţi candidaţi. De ce credeţi că soluţia dvs. este mai bună ?

Soluţia pe care o propun eu vine mai întâi ca o reacţie la soluţia propusă de domnul Băsescu. Dumnealui a rezolvat problema discriminării de la cantină, dar nu a rezolvat problema efectiv. De aceea avem nevoie de oameni care să poată lua decizia la nivel înalt în facultate, pentru că avem nevoie de un spaţiu mai mare. Problema este, de fapt, în primul rând, discriminarea în cazul comenzilor onorate şi în al doilea rând, că nu este suficient spaţiu.

Aţi declarat că « România este stat naţional doar pe hârtie ». Aş vrea să-mi spuneţi dacă, în eventualitatea în care veţi deveni preşedintele României, veţi iniţia un referendum pentru modificarea Constituţiei.

Un astfel de referendum este necesar, pentru că doresc o schimbare a Parlamentului, o Cameră a Regiunilor. Cred că trebuie sa introducem la acest referendum tot ce vrem să schimbăm, astfel încât să putem modifica ulterior lucrurile de la un alt nivel, prin procesele decizionale ale Parlamentului şi ale guvernului; să nu mai fie nevoie să chemăm din nou cetăţenii la referendum şi să cheltuim banii statului.

Din felul în care vă prezentaţi programul, dimensiunea etnică pare mai degrabă moderată. Totuşi, odată cu intrarea pe scena politică a PCM, electoratul UDMR s-a divizat. Liderul PCM a declarat că va condiţiona sprijinul pentru dvs. de radicalizarea viziunii pe care o propuneţi. Veţi accepta?

            Nu cred că voi accepta această condiţie. România are nevoie de credibilitate la nivel internaţional. SNSPA are nevoie de credibilitate la nivelul universităţilor. Aceasta va fi obţinută numai prin modernizarea României şi prin saltul psihic pe care românii îl vor face odată cu votul.

            Punctual, care sunt soluţiile dvs. anti-criză?

            Soluţiile mele trebuie implementate la nivelul regiunilor. Aş vrea ca TVA-ul să fie corespunzător cu eficienţa regiunilor respective. Nu trebuie să creştem cota de impozitare, ci mai întâi nivelul de profitabilitate al acestor regiuni, ca apoi, cu acelaşi procent de impozitare, să scoatem mai mulţi bani pentru bugetul statului. Trebuie să investim şi apoi să le luăm banii pentru a-i putea investi din nou. Această investire şi reinvestire nu s-a produs în România în ultimii 20 de ani.

            În final, vă rog să presupuneţi că aveţi în faţă un alegator de naţionalitate română, nehotărât cu privire la opţiunea de vot. Având la dispoziţie două minute, convingeţi-mă să vă votez.

            Candidatura mea este cât se poate de sinceră. O sa fiu preşedintele tuturor românilor. Eu iau măsuri pentru sprijinirea minorităţilor, dar sunt foarte preocupat şi de majoritate. Voi fi alături de români. Candidatura mea este sinceră pentru că nu am legături cu pârghiile comuniste. Sunt un om pregătit şi responsabil. Vă mulţumesc.

            Şi eu vă mulţumesc şi, aşa cum le urez tuturor candidaţilor, vă doresc succes în îndeplinirea promisiunilor.

Deşi nu e singurul candidat care s-a interesat de problemele studenţilor, e singurul care se axează doar pe asta şi şi-a definit nişte obiective clare pe această temă: 1. o brosura cu informaţii complete despre materiile opţionale şi creditele aferente lor; 2. un consiliu activ al studenţilor, cu membri aleşi în mod democratic, care să participe la luarea deciziilor.

Cu o asemenea agendă, domnul Oprescu ar putea fi acuzat că s-a inspirat din demersul altor candidaţi pentru dreptate la cantină

Însă, deşi recunoaşte că şi ceilalţi candidaţi au încercat rezolvarea unor probleme, Oprescu afirmă că acestea sunt probleme minore, susţinând în acelaşi timp că el se va ocupa de problemele cu adevarat importante, precum informarea sau reprezentarea studenţilor.

Un prim pas către realizarea obiectivelor a fost facut prin crearea blogului vremsiguranta.blogspot.com. Acesta se vrea a fi un spatiu de dezbatere liberă a problemelor, în vederea soluţionării lor.

Oprescu afirmă că lista problemelor şi a soluţiilor rămâne deschisă pentru sugestii. În plus, anunţă că programul lui vrea să depăşească jocul electoral în care suntem implicaţi în prezent şi îi invită şi pe ceilalţi candidaţi la o colaborare viitoare.

anca_maria35@yahoo.com

            Pregătirile au fost temeinice: s-au împărţit fluturaşi, s-au adus materiale electorale şi tot ce era necesar desfaşurării evenimentului.

            Pe fluturaşii primiţi, era inscris şi un site(www.vasescu.wordpress.com), de pe care se presupune că cei interesaţi se puteau informa suplimentar. Cei curioşi însă, ajunşi pe site, găsesc informaţii relevante cu privire la parlamentul uni şi bi cameral şi câteva fotografii şi….NIMIC: nimic despre programul electoral, nimic despre evenimentele recente la care domnul Văsescu a participat, nimic care să denote interes real faţă de posibilii alegători.

            Revenind la evenimentul de lansare a candidaturii, domnul Văsescu s-a pregatit şi pentru situaţia în care mulţimea prezentă ar deveni zgomotoasă şi s-a înarmat cu un megafon, pentru a se asigura că mesajul său va acoperi orice alte voci şi va ajunge la urechile fiecărui ascultător.

            Mesajul a ajuns întradevăr la toată lumea, dar megafonul nu a avut ocazia să îşi facă datoria, pentru simplul fapt că la eveniment, în afara propriei echipe, au fost prezenţi doar câţiva dintre studenţii pentru care domnul Văsescu candidează.

            După câteva cuvinte de prezentare, apare tema crizei politice, care este pusă pe seama “instituţiilor ineficiente, birocraţiei, corupţiei şi politicienilor incompetenţi”. Această afirmaţie, fundamentată pe rezultatele unor sondaje de opinie, ar trebui să vină în sprijinul demersului de deconstrucţie a acuzaţiilor conform cărora el ar fi vinovat de actuala situaţie politică. Însă domnul Văsescu nu ia în calcul o posibilitate care poate deveni cu uşurinţă probabilitate: aceea ca, în viziunea respondenţilor, printre politicienii incompetenti, mai sus menţionaţi, să se numere şi el!

            Prin urmare, domnule Văsescu, vă rugăm să vă regândiţi argumentele. Reforma instituţională e un demers necesar şi onorabil, însă ea nu poate servi drept scut pentru fuga de responsabilitate. Criza politică se resimte în primul rând prin absenţa unui guvern legitim, iar de această situaţie, e evident că sunteţi şi dumneavoastră responsabil, într-o măsură mai mică sau mai mare.

            Pentru a aduce un plus de atenţie, domnul Văsescu îşi încheie lansarea cu un gest de curtoazie, oferind flori tinerelor domnişoare prezente la lansare. Dar poate oare acest gest să eclipseze momentele mai puţin fericite legate de eveniment şi să lase alegătorilor o ultimă impresie bună?                                                                                        

anca_maria35@yahoo.com